Agitatie.Paralizie

Furnicar, intamplari si claxoane de un alt fel. Motiv de bucurie nestatornica, neastampar direct indus, adrenalina sociala. Fapte de bine, fapte de rau, fapte ca fapt divers. Iesiri, decor, vorbe. Despre una, despre alta, despre nimic in fapt. Motricitatea aberanta a efemerului, placerea de a fi decor in curgerea factuala. Sa fii acolo, chiar daca doar ai fost? Te-am vazut, ai fost acolo. Bravo, existi. Spune ceva, spune-mi ce vezi, mai rar ce gandesti. Descrie-mi o vorba, ma uit doar la altceva, ceva ce se intampla, nu vreau sa inteleg, dar voi vorbi despre ce am vazut, cu un patos fals al unei trairi obligate. Agitatia faptelor se transpune in paralizia gandului. Redistribuind atentia spre exterior, spun si eu ca voi toti ceea ce e atat de usor de spus. Sa vorbim despre fapte, sa-i voalam pe niste alti neatenti, sa vedem ce nu intelegem si sa judecam. Fracturat, sa tragem concluzia. Fatala, ea va decapita. Caci atatea intamplari nu au cum sa minta: nu mai avem idei. Sau nu mai vrem sa traim in afara vartejului de nimicuri nimicitoare…Sau…l-ati vazut pe Cutarescu, in ce hal a ajuns? Oare bate Barcelona? Mai adu o bere! Ia uite la ala, cum a depasit! Ce urla muzica aici! Ia uite la aia! Ia uite la toti! O sa ploua? O sa ploua, o sa ploua…o sa ploua…

Agitatia faptelor transpusa in paralizia gandului…