A boy and his dog(1975)

Destul despre Apocalipsa. Azi despre post-apocalipsa. Ma rog, un film despre asta. Am auzit prima oara despre A boy and his dog cand cautam cate ceva nou despre Fallout 3, si am vazut acolo ceva numit A Post-Apocalyptic Film Festival Presented by Fallout 3, in colaborare cu American Cinematheque si Geek Monthly.

Imdb spune ca: A post-apocalyptic tale based on a novella by Harlan Ellison. A boy communicates telepathically with his dog as they scavenge for food and sex.  Destul de clara descrierea: dupa un razboi nuclear care a pus pe butuci civilizatia, Vic (Don Johnson) este un pusti de 18 ani care intalneste un caine cu puteri telepatice, Blood. Blood fiind rezultatul unor experimente militare, si-a pierdut puterea de a gasi mancare, asa ca are nevoie de Vic, in schimb facandu-i rost de femei (misto asa, cainele meu doar se pisha pe covor). Toate bune pana cand dau saracii de Quilla June(Susanne Benton - misto cur, pacat de fatza si de aia 60 de ani pe care ii are azi). Nu va zic mai departe, in afara de faptul ca finalul e socant, filmul e surprinzator de bine facut ptr un SF din 1975, si a inspirat printre altele seria Mad Max si Fallout. E un must see, il plasez fara probleme in Top 10 filme preferate.

A boy and his dog e pe youtube, nu l-am gasit altundeva, are 10 parti si se poate vedea fara prea mari probleme. Va dau linkul la prima parte, va descurcati pe urma:

 http://www.youtube.com/watch?v=1nM1fQ8sv3M&feature=related

Completare…

Legat de ce am zis mai jos, am gasit filmuletzu asta care arata ce o sa se intample daca se destabilizeaza stabilizatoru si apar fluctuatii in tot felu de chestii si faze nasoale. Sincer, mi se pare cam nasol, spre final arata ca un buboi. O sa murim toti intr-un furuncul?

Ultima diaree?

Cel mai de rahat lucru legat de linistea mea sufleteasca s-a intamplat azi, 9 septembrie 2008. Am aflat de la radio ca maine sunt sanse mari sa mor. Si voi o data cu mine, fraierilor. Fiti atenti: niste baieti destepti au construit in Geneva un Large Hadron Collider, care va fi testat maine. Habar n-am ce e ala, am auzit doar ca face gauri destul de nasoale. Nici nu am inteles ce vor sa faca ei cu el, dar conteaza ca e de rau, Partidul Conservator a garantat. Si m-a pus pe ganduri. Mai ales ca sunt singurul idiot care afla de sfarsitul lumii cu doar o zi inainte.

Asa ca m-am gandit: mai e putin, mai am un singur lucru de facut. Si mi-am facut cont de MySpace. Dupa care i-am dat add femeii supreme: Jenna Jameson, care m-a si acceptat. Asa cum sunt. Pot muri linistit maine, Jenna stie ca exist. Si, in optimismul meu, sunt convins ca ma gaseste simpatic.

Totusi, nu pot sa nu ma vait macar un pic, gandindu-ma ca sunt doar doua tipuri de apocalipsa pe care le-as fi acceptat cu incredere:

1. Apocalipsa nucleara. Fiindca hai sa fim seriosi: cui i-ar veni in minte sa bombardeze Romania? La cat costa o bomba de-aia, si-ar face singuri paguba. Oricum, dupa un razboi de-asta ai mari sanse sa scapi ieftin, adica doar putin iradiat si verde. Si cu optimismul meu, m-as bucura sa am copii care sa munceasca mai usor, ca doar ar avea cate 3 maini fiecare.

2.Zombie Outbreak. Zombie de-aia inceti, stil seria Dead a lui George A. Romero. Ceea ce ar fi destul de misto si antrenant.

Dar un poc! urias mi se pare cam anapoda. Mai rau de atat ar fi fost sa fim invadati de extraterestri si sa ne puna jegosii sa muncim. Ca pula. Mai ales ca in ultimele 3 zile pe Pamant am mancat doar o gogoasa si o felie de paine cu margarina, si n-am mai vazut o femeie misto de vineri.

Deh, sa vina sfarsitu lumii si-asa nu e nimic la televizor…

PS: Claudiu, m-am pishat in fripteuza ta.

Campania “Mori, Platon!!” ep.1: Ce este iubirea?

 Moarte hippiotule! Destul cu bahaosul intelectual! A venit vremea adevarului! La cacat cu toate secolele de filozofie, cu incapabilii care isi pun intrebari, ridica probleme, vin cu teorii si fabulatiuni dar nu sunt in stare sa coaca un raspuns clar, sa-l publice in Libertatea si sa ne lase dracului la ale noastre. Hippiotilor! Niste inapti cu mecanica gandirii in pioneze. Ma cac.  Demarez operatiunea “Mori, Platon!!!”. O campanie menita sa puna capat acestei aberatii mancatoare de timp care este filozofia. Epoca filozofiei a apus…Baah! La munca filozofilor! La sapa Socrate, pe tractor cu tine Descartes, tzaranu dreacu’ . E timpul sa va faceti utili, venim noi cu RASPUNSURILE…

 Intrebarea zilei: Ce este iubirea?

Iubirea este, dupa caz:

….cand el traieste pentru ea, pentru micile chestii pe care le face, pentru fiecare gest, cuvant, privire a ei. Fiecare vorba a ei- porunca biblica pentru el, fiecare suras al ei- de-o gratie divina, fiecare sarut- ambrozie si exaltare. Iar ei bineinteles ii e mila de el si sunt inca impreuna;

….cand amandoi sunt prea penibili/urati/raiosi sa isi gaseasca altceva si se multumesc cu rapciuga de langa;

…cand el, chiar daca e urat, batran si cu un picior in groapa, are destui bani cat sa partzaie icre negre. In acest caz, subiectul feminin se dovedeste a fi de cele mai multe ori de natura blonda, corp porn-star, 30 de ani mai tanara (baremul minim), instincte materne optionale aplicabile de preferinta pana dupa proces/citirea testamentului;

….cand el e frumos, tanar, atent, distractiv si are bani cat sa basheasca icre negre. Caz in care ma cac in ea heterosexualitate, p-asta l-as iubi si eu;

 …cand sexul e asa de bun, incat ei nu ii mai pasa ca o bate, inseala, ii scuipa pe margarina dimineata, nu trage apa, sforaie, bea, se drogheaza, se pisha in sufragerie, ii pute gura, ii put picioarele, ii pute curu, se imbraca ampulea, nu stie exact cum o cheama dupa 2 ani de casatorie, isi violeaza fiica de 3 ori pe saptamana, nu aduce nici un ban, scrumeaza pe perna si e microbist…

…cand ea e oarba si el se jura ca-i Brad Pitt;

…cand deja e prea tarziu sa se mai repare ceva.

Astept sugestii si completari. Moarte filozofiei! La ghena cu toti ganditorii tristi! Marsh la munca, nespalatilor!

“Mori, Platon!!” – o campanie sponsorizata de incultura, revistele cu diete si secrete ale fericirii, si avocat Elodia Ghinescu. In curand in gradinitze…

Alta aia

Stirea zilei: Sectiunea “Asta zilei” o sa dispara cat de curand…In plus nu am inspiratie, mi-am lasat neuronii gaj ptr. o tigara…

Linkul zilei: Un site cu muzica multa, unde gasesti aproape orice si poti chiar sa iti faci un playlist care ramane activ si dupa ce inchizi si redeschizi browserul: http://songza.com/

Videoclipul zilei: Kanye West – Can’t Tell Me Nothin’

Prefer un old-style shit de la Wu-Tang Clan sau un G-funk Chronic style de la Dre, dar si K.W. asta are ceva vibe in el, plus niste versuri destul de gandite pe ultimu’ album…

Filmul zilei: Taxidermia , film bozgoresc de mare arta.Bozgori care fut porci morti, bozgori care scot foc pe pula, care se auto-impaiaza, etc. Fuckin’ weirdos…Astia chiar au filme bune in care subiectul principal nu e comunismul.

S-a intors…

Stirea zilei: Pentru toti dusmanii care credea ca sunt mort nu am decat un cuvant sa le comunic pe aceasta cale: nu sunt(mort). Deci sunt viu, ceea ce presupune. Ca traiesc, ca si cum as fi al mai in viata si iubit dintre pamanteni. Am incercat sa ma sinucid, dar mi-am dat seama ca sunt prea putin notoriu sa fac chestia asta si chiar sa ma gaseasca cineva a doua zi. Mort, adica. Ah, da, si nu am net.

Linkul zilei: Nu am net bah, ce nu se intelege?

Videoclipul zilei: Sin with Sebastian – Golden Boy

Pe principiul “In ziua de azi numai homalaii isi permit sa fie heterosexuali”, Academia Romana de Frecat Absolut Orice si fundatia culturala “Ce pula mea mai e si asta?” va prezinta un neamtz.

Filmul zilei: N-am mai vazut nimic fain dar important e ca exista.

Panimaiesi?

Deci, care untem unde este bai baieti unde eram hop-si-asa, au viata mea, care estem au.

Agitatie.Paralizie

Furnicar, intamplari si claxoane de un alt fel. Motiv de bucurie nestatornica, neastampar direct indus, adrenalina sociala. Fapte de bine, fapte de rau, fapte ca fapt divers. Iesiri, decor, vorbe. Despre una, despre alta, despre nimic in fapt. Motricitatea aberanta a efemerului, placerea de a fi decor in curgerea factuala. Sa fii acolo, chiar daca doar ai fost? Te-am vazut, ai fost acolo. Bravo, existi. Spune ceva, spune-mi ce vezi, mai rar ce gandesti. Descrie-mi o vorba, ma uit doar la altceva, ceva ce se intampla, nu vreau sa inteleg, dar voi vorbi despre ce am vazut, cu un patos fals al unei trairi obligate. Agitatia faptelor se transpune in paralizia gandului. Redistribuind atentia spre exterior, spun si eu ca voi toti ceea ce e atat de usor de spus. Sa vorbim despre fapte, sa-i voalam pe niste alti neatenti, sa vedem ce nu intelegem si sa judecam. Fracturat, sa tragem concluzia. Fatala, ea va decapita. Caci atatea intamplari nu au cum sa minta: nu mai avem idei. Sau nu mai vrem sa traim in afara vartejului de nimicuri nimicitoare…Sau…l-ati vazut pe Cutarescu, in ce hal a ajuns? Oare bate Barcelona? Mai adu o bere! Ia uite la ala, cum a depasit! Ce urla muzica aici! Ia uite la aia! Ia uite la toti! O sa ploua? O sa ploua, o sa ploua…o sa ploua…

Agitatia faptelor transpusa in paralizia gandului…

Urbanul meu

Cabriolet. Verde vulgar. Soare intens, flasc imi zace fiintza pe inca o bordura, tigara e surda, si moare vorbind prin fum neastamparat si datator de nimic. Imi zic ca ar fi mai bine sa fie altceva, dar nimic nu poate fi mai frumos decat eu intre inca o bordura si soare. Sa protejez cimentul de vara, ma interpun ca jugulara intre pasiune si cutit. Hai sa gasim locul unde incep bordurile si sa ne asezam toti pe coltul din capat poate cadem intr-o alta transa, mai vioi colorata decat verdele aprins al cabrioletului vulgar ce tocmai a fost. Pe aici. Pe aici nu mai e nimic interesant, deci pot spune deja ca sunt de aici, desi in viata mea nu mai vazusem bordura ASTA. E una noua, maine va fi veche si a altor blugi tociti. Bordura e si ea o tarfa static inchegata in  tarfeala dulce ce anima urbanul. O isterica anima peisajul cu agitatia ritualica a disperarii neexplicate si atat de asteptate. Urla, urla, urla…oricum ai sa taci…De ce urla? De ce canta privighetoarea, unde se ducea vulgarul din cabriolet? Conteaza ca au fost pe aici, pe la mine, eu sunt de aici, de pe bordura asta veche. A mea. Vai de cand ne stim eu si ea, si cum am privit noi toate istericele din toate zilele…

Si cand ma ridic sa plec unde ma duc? Spre alta bordura? Nu, spre aceeasi, bordura e doar un sarpe imens, e una singura, un corp diform insirat lasciv printre niste miscari agitate ale orasului. Oameni care calca sarpele in picioare, iar el nu ii musca, se vor musca intre ei cand va veni vremea, sarpele isi etaleaza doar veninul gri. Noroc ca sunt imun, sunt fiul sarpelui…

Intoarceeee-te din druuuum…

Oameni in suferinta. Suferinta din oameni. Durere. Iubire. Sloboz imprastiat aiurea.