Ultima diaree?

Cel mai de rahat lucru legat de linistea mea sufleteasca s-a intamplat azi, 9 septembrie 2008. Am aflat de la radio ca maine sunt sanse mari sa mor. Si voi o data cu mine, fraierilor. Fiti atenti: niste baieti destepti au construit in Geneva un Large Hadron Collider, care va fi testat maine. Habar n-am ce e ala, am auzit doar ca face gauri destul de nasoale. Nici nu am inteles ce vor sa faca ei cu el, dar conteaza ca e de rau, Partidul Conservator a garantat. Si m-a pus pe ganduri. Mai ales ca sunt singurul idiot care afla de sfarsitul lumii cu doar o zi inainte.

Asa ca m-am gandit: mai e putin, mai am un singur lucru de facut. Si mi-am facut cont de MySpace. Dupa care i-am dat add femeii supreme: Jenna Jameson, care m-a si acceptat. Asa cum sunt. Pot muri linistit maine, Jenna stie ca exist. Si, in optimismul meu, sunt convins ca ma gaseste simpatic.

Totusi, nu pot sa nu ma vait macar un pic, gandindu-ma ca sunt doar doua tipuri de apocalipsa pe care le-as fi acceptat cu incredere:

1. Apocalipsa nucleara. Fiindca hai sa fim seriosi: cui i-ar veni in minte sa bombardeze Romania? La cat costa o bomba de-aia, si-ar face singuri paguba. Oricum, dupa un razboi de-asta ai mari sanse sa scapi ieftin, adica doar putin iradiat si verde. Si cu optimismul meu, m-as bucura sa am copii care sa munceasca mai usor, ca doar ar avea cate 3 maini fiecare.

2.Zombie Outbreak. Zombie de-aia inceti, stil seria Dead a lui George A. Romero. Ceea ce ar fi destul de misto si antrenant.

Dar un poc! urias mi se pare cam anapoda. Mai rau de atat ar fi fost sa fim invadati de extraterestri si sa ne puna jegosii sa muncim. Ca pula. Mai ales ca in ultimele 3 zile pe Pamant am mancat doar o gogoasa si o felie de paine cu margarina, si n-am mai vazut o femeie misto de vineri.

Deh, sa vina sfarsitu lumii si-asa nu e nimic la televizor…

PS: Claudiu, m-am pishat in fripteuza ta.

Agitatie.Paralizie

Furnicar, intamplari si claxoane de un alt fel. Motiv de bucurie nestatornica, neastampar direct indus, adrenalina sociala. Fapte de bine, fapte de rau, fapte ca fapt divers. Iesiri, decor, vorbe. Despre una, despre alta, despre nimic in fapt. Motricitatea aberanta a efemerului, placerea de a fi decor in curgerea factuala. Sa fii acolo, chiar daca doar ai fost? Te-am vazut, ai fost acolo. Bravo, existi. Spune ceva, spune-mi ce vezi, mai rar ce gandesti. Descrie-mi o vorba, ma uit doar la altceva, ceva ce se intampla, nu vreau sa inteleg, dar voi vorbi despre ce am vazut, cu un patos fals al unei trairi obligate. Agitatia faptelor se transpune in paralizia gandului. Redistribuind atentia spre exterior, spun si eu ca voi toti ceea ce e atat de usor de spus. Sa vorbim despre fapte, sa-i voalam pe niste alti neatenti, sa vedem ce nu intelegem si sa judecam. Fracturat, sa tragem concluzia. Fatala, ea va decapita. Caci atatea intamplari nu au cum sa minta: nu mai avem idei. Sau nu mai vrem sa traim in afara vartejului de nimicuri nimicitoare…Sau…l-ati vazut pe Cutarescu, in ce hal a ajuns? Oare bate Barcelona? Mai adu o bere! Ia uite la ala, cum a depasit! Ce urla muzica aici! Ia uite la aia! Ia uite la toti! O sa ploua? O sa ploua, o sa ploua…o sa ploua…

Agitatia faptelor transpusa in paralizia gandului…

Urbanul meu

Cabriolet. Verde vulgar. Soare intens, flasc imi zace fiintza pe inca o bordura, tigara e surda, si moare vorbind prin fum neastamparat si datator de nimic. Imi zic ca ar fi mai bine sa fie altceva, dar nimic nu poate fi mai frumos decat eu intre inca o bordura si soare. Sa protejez cimentul de vara, ma interpun ca jugulara intre pasiune si cutit. Hai sa gasim locul unde incep bordurile si sa ne asezam toti pe coltul din capat poate cadem intr-o alta transa, mai vioi colorata decat verdele aprins al cabrioletului vulgar ce tocmai a fost. Pe aici. Pe aici nu mai e nimic interesant, deci pot spune deja ca sunt de aici, desi in viata mea nu mai vazusem bordura ASTA. E una noua, maine va fi veche si a altor blugi tociti. Bordura e si ea o tarfa static inchegata in  tarfeala dulce ce anima urbanul. O isterica anima peisajul cu agitatia ritualica a disperarii neexplicate si atat de asteptate. Urla, urla, urla…oricum ai sa taci…De ce urla? De ce canta privighetoarea, unde se ducea vulgarul din cabriolet? Conteaza ca au fost pe aici, pe la mine, eu sunt de aici, de pe bordura asta veche. A mea. Vai de cand ne stim eu si ea, si cum am privit noi toate istericele din toate zilele…

Si cand ma ridic sa plec unde ma duc? Spre alta bordura? Nu, spre aceeasi, bordura e doar un sarpe imens, e una singura, un corp diform insirat lasciv printre niste miscari agitate ale orasului. Oameni care calca sarpele in picioare, iar el nu ii musca, se vor musca intre ei cand va veni vremea, sarpele isi etaleaza doar veninul gri. Noroc ca sunt imun, sunt fiul sarpelui…

Purtatul de grija ca sport social

Am sters acest post din considerente tehnice(uitandu-ma peste ce scrisesem, mi s-a parut ieftin si lenes gandit).

Anticipata stare de apatie

Starea de nestare, ecuatii cu necunoscutele brusc schimbate, sau mai rau, brusc relevate. Starea de zacere, indusa de starea de neliniste. Caldura si aurolacii cantand sau strigand dupa Anca. Cine e Anca? Nu stiu, poate nici ei nu stiu, poate e insasi starea…

Zac fiindca asta am invatat sa fac, e un fel de examen de stare. Zac si imi coagulez ideile, blocandu-le, devin cheaguri si ma inneaca, nu mai pot pompa atatea blocaje, ca sa ai idei trebuie sa ai inima…Imi trebuie un pacat, o blasfemie, o palma de mizerie sa ma scoata din caldura molesitoare a nestarii…Transpir doar stand, transpir pe dinauntru eliminand in mine ganduri toxice de vara…

O sa imi fie dor de starea de nestare, urasc azi mecanica gandirii, e mai bine asa, carnea in stare bruta, fara minte, fara tzel, fara idee…Sa stam toti si sa ne topim in incapacitatea de a exista, asta e stiinta de a fi! Fii nimic ca sa nu cumva sa vrei totul…Lafaindu-ma in lenea de a respira cerebral, cu sentimentele dilatate si uitate la intins pe undeva, organele mele de baza sunt astazi plamanii…

Vad vedenii nestinse si supuneri lenese, e prea cald sa te razvratesti, e prea cald sa fii, e prea cald…

Anulari aproape matematice

Intensitatea solubila a trairii imediate. Eliminata brutal prin obtuzitatea lucida a post-emotiei.

Stiinta calculata de a nu face nimic, intr-un mod atat de util. Tie. Pedepsita capital de datoria “genetica” de fiinta sociala, utila. Lor.

Modul de valorizare subiectiva, nemijlocita si perfect directa. Incompatibilitati cu un Sistem de Referinta definit stramb, functional prin minimizarea celulei. Anulare si compromis.

“Vandalismul” firii care se exprima. Politia moralitatii -impunere si supravietuire conditionata… 

Exaltare haotica, placuta si satzioasa. Rezultatul unei banalitati perfect explicabile stiintific.

Coordonare cu ideile. Anularea lor prin frica de a le lasa libere.

Cautare furibunda. Dezamagirea gasirii.

Tiparul refugierii. Parabola revenirii.

Idee sublima. Cuvant rece.

Ceva. Mai putin.

Greseala ca miere, ca diversitate, ca fatal…

Suntem nascuti din greseala. Alegere eronata, sex dupa betzie, prezervativ rupt, lipsa de stapanire..Poate asta explica tendinta innascuta de a o da in bara. 1) Din nesimtire. Egoism, lene, lipsa de interes, scarba resimtita la nivelul perceptiei obligativitatii…. 2)Greseala din greseala. O zi de cacat, o noapte nedormita, nervii pre-stresati intinsi de o nimica toata, neatentia data timpului, intarziere din graba…

E placut sa gresesti, cand nu conteaza. Dar greseste-o pe ma-ta cand e cazul sa nu fie cazul…Viezurii sunt niste foci gresite, nu vor gusta niciodata banchizele, si-au gresit geo-locatia biosistemului prin insasi modelul evolutiv…Si totusi n-au nici o vina, Dumnezeu e un pervers admirat pentru…

Sinea greselii consta in motiv. Scuzele depind de motivatie. Motivatia depinde de calitatea vinei pe care o porti. Nu esti ieratat. Ori nu esti crezut, ori nu te merita, si greseala devine test de anduranta psiho-emotionala. Pentru cine? Pentru oricine. Gresesti nesimtit, creezi o stare, un tipar de perceptie…Te caiesti si gresesti din greseala…Fatal? Banal? Normal? Depinde de zona in care se situeaza situatia. Nu e roz? E neagra clar…

Si iarta-ne Doamne greselile noastre precum si noi iertam…Iertam? Nu. Dumnezeu a calculat iar gresit cand si-a ales cuvintele…

3J rezultand in starea de zicere…

Jameson, joint, juisare…

Exprimarea directa are sens numai cand notiunile au fost dinainte clar definite. De ce sa sintetizam cand putem sa ne ocolim reciproc prin cuvinte aleatorii? De ce sa alergi prin parc cand exista atatea banci? De ce sa nu cand poti sa da? Si unde suntem in raportul fals al spunerii demente? Cuvant sau privire?

Jignire acoperita: Tarfelor, imi sunteti dragi…

Juxtapunere organica subiectiva: Imi esti ceea ce te vad a fi, ghicindu-ma in tine…

Joc ratat: Te am pana unde nu te mai inteleg, ma retrag…

Jeleu: Preparat culinar cu aspect gelatinos, obţinut din suc de fructe fiert cu zahăr. [Pl. -uri. / < fr. gelée].

Cabraj spiritual lipsit de virtutea finalitatzii…

Beat si cu mintea-n cui scriu in blogu nimanui…azi despre norme…

Mi-am facut blog, sa moara vecinii, sa arda babele, sa zaca ideile. Mi-am facut blog,  sa cac aici ultimele trairi ratate gadilate de cangrena luciditatii vexate. Mi-am facut blog, sa ma definesc inutil si efemer intr-un spatiu fals. Ce pula pigmeului ne-am face daca n-ar exista internetu? Acest loc sacerdotal unde ne putem caca liberi diareile verbal-cerebrale, filtrate normal printr-o sita critica a moralitatii. In fapt o degresare de orice logica functionala, sita a eticii si a simtamantului civic nu face decat sa catalogheze  si sa standardizeze definitiv, excesiv si unilateral niste subiectivitati absurde , cautand totodata o concluzie definitiva la intrebari fara raspuns concret. 

 Definitii clare  ale dragostei, demascari moralizatoare ale ipocriziei, minciunii si violentei gratuite? Nimic altceva decat unilateralitatea gandirii obtuze care ridica la rang de sistem absolut mici parti componente ale unui intreg pe care nimeni nu-l poate vedea in mod echilibrat si obiectiv.

 Omul in sinea lui e un pigmeu existential neimportant, care isi umfla cacatul in plamani tipandu-si unicitatea.  Frumusete existentiala si putere devastatoare a unei trairi intense si unice? Cui pula mea ii pasa? Fiecare e ocupat sa si-o iroseasca pe-a lui, si asa si trebuie…

 Shaolini urbani ratati, hraniti psihic cu banalitati energizante prin insasi valoarea lor dovedita de norme, inchideti voi albastrul incercuindu-l intr-un negru vulgar si in tendinte. Conturati culoarea sau o impiedicati sa se infiga mai departe in spatiul vizual? Catalogatzi, sintetizatzi, rezumatzi tot, repede! Sa nu ramana nimic nedefinit, blasfemie! Punctual sa stabilizam ce urmeaza sa gandim! Ce trebuie! Ce e frumos sa gandim, ce avem voie sa simtim! Sa vanam orice neregula a esteticii spirituale sau cognitive! Sa fim cum e bine sa fim, sa dam bine, caci e bine sa dam bine, face bine. Bine? Hai sa maruntzim repede ideea de a fi mare prin a fi unic…Sunteti gata? Hai, hai sa ne vexam in grup la comanda! Sho pe ei, Schopenhauer!
 

 Pradati, scuipati, loviti, zambiti, traiti-va orgasmic esecurile,  iubiti daca vreti…dar nu lasati cacaturile moral-corectionale sa va spuna ce e frumos si bine de facut si ce nu…